one in a million

a child looks at himself.he wonders what could have happened.he considers he could be insane.maybe people are that simple.maybe life is that predictable.maybe he was lost his mind.however, he admits he's a bit of a pessimist.he considers he may not yet see the bigger picture.well...he is an idiot.
I've been trying to tell him that nothing is more important than being happy.and let me make that clear...happiness is a concept that can't be defined.it's as different from person to person as we are different from each other.and I can't really discuss it, nor do I want to discuss it.but you get my point.with that in mind, I've been trying to figure out why my he persists in making himself miserable.
I don't know.everything is there.all the words.all the feelings.all the seconds that last for years in which his mind goes down a million different paths.
he's getting old.or young.I won't let him next time.the sun can only rise so many times.
mai sunt 2 ore.si am crezut ca pot sa-mi spun adevarul.poate maine dimineata.

la 6 dimineata mai raman putine de spus.ma tot gandesc ca e ciudat cum sunt treaz de aproape 20 de ore si totusi imi amintesc doar ultimile 3.bine,nici nu vad vre-un motiv de ce mi-as aglomera mintea.doar am investit atat efort.trebuie sa ne gandim la lucruri simple.
e liniste afara.e liniste si aici.ma gandeam de curand sa imi fac o lista de prioritati si mi se pare amuzant cum prima prioritate contrazice ideea.ar suna ceva de genul,alege mereu ce te face fericit si nu regreta niciodata ce alegi.suna putin a un fel de sinucidere, dar imi place sa cred ca nu se numeste prostie daca intelegi ce faci.sau poate am cel mai autentic gen de prostie.sunt foarte bun la teorie si infinit mai prost la practica.exista o oarecare evolutie.
se trezeste Bucurestiul.prima lumina din anul asta.ar trebui sa-mi pun o dorinta.si cred ca stiu vreau.

3.

e greu sa iti gasesti cuvinte cand nu iti dai seama ce vrei sa zici.simti ca e ceva acolo.dar nu poti sa intelegi ce.poate e un amestec atat de mare inca iti este imposibil sa distingi ceva.sau poate e ceva in subconstietul tau care nu te lasa sa intelegi.poate pentru ca e mai bine asa.e amuzant si foarte trist cand iti dai seama cat de departe de adevar esti cateodata.cand un tablou pe care il ai in fata de foarte mult timp pur si simplu dispare,este distrus,sau devine transparent si in locul lui ramane cu totul alt ceva.nimic nu poate sa te pregateasca pentru asta.
sunt si multe.macar pentru asta avem scuza.pe rand iti zambesc.si tu esti prost si nu iti dai seama.dar sa ne terminam povestea.we fond out a lot of things.some good.some bad.some we understood.others we didn't.all and all we have to ask ourselfs.was it worth it? are we better than that single point of light in the night sky? a star died so that we could be. we should at least try.

2.

we thought it was simple.have you ever heard about the butterfly effect? well we found out it takes a lot less than an insect to bring about the end of the world.some world atlest.it takes less than a word,a sound.nothing is more fragile than happines.
anyway,we found out what we are.we are shallow and we are cruel.we are innocent and we are blind.we are people and we like to think we can control things.but we can't.we are helpless and mercy is just a word.but we're also strong.we fall harder and harder but we always manage to get up.and even thou this road is full pieces of ourselfs...well,is there a good part? i think i'm asking for more than i can get.
am scris numai kkt-uri.sunt atat de plictisit.
am chef sa pun puncte........multe pucte.................stii faza cu aruncatul de pietre? cand arunci pietre in apa? si nu iti place? pur si simplu sa arunci cu pietre.stii ca si stelele cazatoare devin plictisitoare la un moment dat? pentru ca sunt prea multe.

1.

this is the story of us.the story of me,of you and everyone we know.and it begins when a rather large object ,shaped as a sphere, an object which is commonly refered to as a star had nothing better to do than to blow up.as it usually happens, the big thing transformed into a lot of small things.well,small being a relativ term.thus trees and cats and honey and rocks and airplanes and flowers and dreams and I where born.and a lot of other stuff too.we found ourselfs trying to figure out this strange place.
and it hasn't easy.we learned about words,about tears, about hope,about nights and smilles.we found we enjoy playing.and we realized that it's easy to forget but easier to remember.

i'm not even angry

stam cu piciorele in kkt si cu capul in nori.vrem sa traim mai mult decat ne lasa lumea, credem ca putem sa-i dam la muie dar nu am avut niciodata vre-o sansa in fata ei.speram.speram atat de mult, speram la atatea lucruri.si cu cat speram mai mult cu atat ne ingropam mai adanc.si sunt atatea care ne inconjoara, care ne roaga sa le inbratisam...si stim ca nu e bine,stim ca treptele duc doar in jos.dar nu ne intereseaza.
acum nu mai e nici o treapta.unde o sa ma duc?
exagerez.

nu!

sunt confuz.things are changing.am inceput sa uit ce nu imi place.am inceput sa reconsider ce imi place.sunt multe ganduri si prea putine cuvinte in jurul meu.imi placea lumea mea monocroma.imi placea realitatea comoda in care intram cand deschideam usa.am ochii rosii.am gura uscata.sunt atatea nuante si toate sunt stridente.
cresc bgp.ascult o piesa de cam opt ani si trebuie sa recunosc ca niciodata nu am inteles ce vrea sa zica dylan.incep sa prind ideea.inevitabil.

!

We are walking on thin air. We smile when they say it’s wrong. We disguise our fear with adrenaline so it looks like excitement. We know our luck is going to run out soon. We don’t care. We never did.
We are the chosen of our generation. We pursue our dreams at whatever cost. We know we are right. We will break these walls. We will not let our hopes fade.
Remember us for what we are. Children climbing mountains. Eyes that see beyond any horizon. Smiles that never fade. Remember us like that.

people are....complicated

Nu ma intereseaza ce gandesc pentru ca de obicei gandesc numai tampenii.nu ma intereseaza ce spun pentru ca de obicei spun lucruri pe care nu le gandesc.nu sunt deosebit dar asta imi spun ca sunt.imi place sa sper,imi place sa visez,imi place sa cred.ratiunea mea este proasta.traiesc din inertie si foarte rar imi aduc aminte si asta ma intristeaza.conteaza ceva?
Nu pot.nu stiu ce si probabil nu este important.sunt foarte ciudat.nu m-as suporta daca n-as fi eu.imi vine greu si asa.au fost si multe ce-i drept, sau doar mi s-au parut mie.tot dracu ala e.si e prea frumos ca sa pot sa-l apreciez.cateva secunde sunt prea mult si o viata e prea scurta dar ce bine suna.asa trebuie?
Nu stiu.nici nu ma intereseaza.pot sa-mi tip in cap pana nu mai e nimic de auzit.pana la urma raman cu mine cum am fost mereu.cum mi-a placut.poata o sa ma prind odata.si nu o sa conteze.

bonus

Sopor Aeternus by Liviu
Concubinaj by Gabi



Traiesc pentru a vedea sfarsitul!
Si ma privesc din umbre
Ganduri ce transcend absurdul.
Aud in soapta cateodata
Pustiul ca un eremit,
Imi zambeste asta-noapte.

Frunzele vibreaza sacadat ,
Asfaltul-mi geme printre maini,
Frige pamantul sub mine
Iubesc lumina asta
Mi se termina sfarsitul
Si-as vrea sa-mi reneg prezentul
Dar ajuns acolo sus,n-am gasit decat ruina
Geamuri sparte si tutun si miros de motorina
Ma opresc sa admir aureola agatata-ntr-un corn
Vad un domn…ma invita la bourbon
Accept , imi zambeste sardonic
Voiam sa-l iau in brate,sa fug

El voia sa-i putrezesc in genunchi
Eu vroiam doar fum
Speram sa ma tina in palme
Spera sa-l am in gand
Dar intr-un minut – calaul adoarme
Ce gluma proasta a fost si asta.

another day

Stau si ma gandesc la nimic,imi pierd timpul si trebuie sa recunosc ca imi place.nu mai am rabdare de la o vreme.gasesc scuze si ma fac sa ma simt mai bine.de ce sa ma chinui? de ce daca stiu ca rezultatul va fi acelasi.bine,mint evident.ma mint.nu stiu ce o sa se intample,tot sper ca lucrurile o sa se rezolve de la sine.s-a mai intamplat,poate din noroc,poate inevitabil.
Stau si ma gandesc la o mie de lucruri.o mie de imagini viu colorate din care nu inteleg nimic.imi aduc aminte de un film si incep sa vad o legatura.sunt sigur ca s-a mai intamplat si altora,nu am cum sa fiu singurul.e devreme inca.mai am timp.
Poate am innebunit totusi.ce-i drept mi se atrage atentia destul de des.nu...nu e momentul pentru ganduri asa urate.trebuie sa ma concentrez acumi.sunt momente importante si ar fi pacat sa le pierd.macar a iesit un lucru bun din toata treaba asta,macar atat.sper sa fie adevarat de data asta.

that time of year...

sunt foarte fericit. nu stiu exact de ce dar simt ca e acea perioada din an care urmeaza sa fie povestita. ceva de genu "cand am fost noi atunci la mare..." sau "cand eram noi in clasa aia...". bine, este doar o presimtire. s-ar putea la fel de bine sa fie un dezastru complet, lucru care daca este privit obiectiv, se dovedeste a fi mult mai aproape de adevar. da ce plm, acu e momentu sa fiu pesimist. am facut doi, si in curand trei pasi importanti. lucruri pe care de obicei dupa ce le faci simti ca intrii in alta perioada a vietii, in alt state of mind...

timpul dintre secunde

Ok so, ce se intampla cu noi? asteptarile noastre, sperantele noastre ( as putea sa zic si visele noastre dar as provoca confuzie ) au sanse sa se materializeze vreodata? raspunsul meu este : evident ca au in plm ! nu asta e problema.putem sa facem orice.problema este ca nu stim ce kkt vrem sa facem.bine, sa clarific putin...nu ma refer la "vreau sa termin facultatea".in primul rand ai fi un exemplu trist de fiinta umana daca nu ai gandii cel putin atat de departe.in al 2-lea rand nu asta e important pentru ca o sa se intample oricum.inevitabil o sa termini o facultate,inevitabil o sa te chinui sa iti completezi un cv si inevitabil o sa ti-o iei la muie pe piata locurilor de munca.dar e doar o picatura din furtuna.
problema mea sunt proprile mele asteptari.sunt dezamagit.ma intreb daca o sa fiu fericit luand mai mult decat suficienti bani facand ceva care nu imi place.ma intreb daca o sa fiu fericit cand o sa ma uit in ochii cuiva si o sa vad doar obisnuinta.si ma intreb daca sunt nebun fiindca cer mai mult decat merita un om ca mine.
ajung la concluzia ca NU,NU si ce plm ma intereseaza!

late at night

not another snowy night

2 laptop-uri,2 birouri pe langa multe altele,andrei,pepsi,dorna,cursuri,nu,wipedia,muzica,mici luminite care imi danseaza in mod armonios in fata ochilor.da,suntem la facultate.am reusit sa scapam de frigul de afara refugindu-ne in aceasta umila sala de curs,un mic camp de refugiati pentru oameni lipsiti de internet.

meet me halfway

Mereu e la fel.Mereu incepe la fel.Ma trezesc,de obicei cu durere de gat sau de spate sau de Dumnezeu stie ce si pentru o fractiune de secunda pot sa imi aduc aminte ce am visat.Dupa care uit si deschid ochii.Afara e tot frig, ninge sau ploua sau totul are nuanta aia deprimanta de gri.Urasc frigul.
Mi-e somn si ma trezesc.Nu am tigari,nu am bani,nu am mancare...plm nici baterie la telefon n-am.Inca o zi care a inceput perfect.Si cat de frig e afara,cateodata nici nu se compara cu frigul din camera.Ma gandesc totusi ca nu are cum sa mai dureze mult.Visez la vara,la mare,la coffeshop-uri,la cald.

..back :)